Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul să perceapă un onorariu.[1] Onorariile se stabilesc liber între avocat și client. Legea română interzice fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați. Onorariile sunt stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului. Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:
- timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client;
- natura, noutatea și dificultatea cazului;
- importanța intereselor în cauză;
- împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;
- notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;
- conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;
- avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
- situația financiară a clientului;
- constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Onorariile pot fi stabilite astfel:
- onorarii orare;
- onorarii fixe (forfetare);
- onorarii de succes;
- onorarii formate din combinarea criteriilor de mai sus;
Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o sumă fixă de unități monetare cuvenită avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care o prestează clientului
Onorariul fix (forfetar) constă într-o sumă fixă cuvenită avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl prestează sau, după caz, le prestează clientului.
Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.
Este interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact „de quota litis”. Pactul „de quota litis” este o convenție încheiată între avocat și clientul său, înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare. De asemenea, sunt interzise onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor „aporturi din afacere” (activitatea juridică realizată de către avocat).
Andrea's blog 